Dintotdeauna mi-am dorit să devin arhitect

Mi-am dorit să devin arhitect încă din clasa a VI-a. Din acel moment m-am pregătit desenând de toate, imitând tehnicile graficienilor consacrați. Am parcurs cu mare entuziasm perioada de pregătire formală începând din clasa a XI-a și am fost la fel de entuziast și în perioada de facultate. Dar nimic nu se compară cu satisfacția pe care am avut-o după finalizarea primei case proiectate de mine.

Pe parcursul celor 30 de ani de experiență ca pregătitor pentru arhitectură am remarcat cu tristețe diverse manifestări la candidații pentru examen, pe care nu le-am regăsit în perioada mea de pregătire, care m-au pus pe gânduri și m-au determinat să scriu acest articol.

Prima categorie de manifestări și cea mai importantă este a elevilor care și-au pus problema că nu știu matematică, fizică, biologie, chimie, română, alte limbi străine decât engleza și se întreabă încotro s-o apuce din punct de vedere profesional. Știind că pentru admiterea la arhitectura singura proba de examen este desenul, se întreabă „Cât de greu o fi să învăț să desenez?”. În același timp, realitatea a dovedit că admiterea la arhitectură, pe lângă medicină, conservator, educație fizică și sport sau drept, este una dintre cele mai grele, iar arhitectura în sine este una dintre cele mai istovitoare profesii. Prin urmare această categorie de elevi minimalizează din start eforturile necesare pregătirii, urmării facultății și profesarea efectivă care presupune o conduită potrivit unui reper artistic, social și cultural al societății.

A doua categorie o reprezintă candidații ai căror părinți ori își doresc ca copii lor să intre într-o elită profesională recunoscută și fac presiuni chiar dacă ei nu-și doresc cu adevărat această profesie, ori sunt aflați profesional în domeniul construcțiilor (arhitecți, ingineri constructori, ingineri de instalații etc.) și își doresc intrarea copiilor lor în această breaslă, cu intenția de a-i sprijini la început, ca ulterior să le preia activitatea și afacerea, lucru care nu e întotdeauna dorit de copii.

A treia categorie este compusă din persoane talentate, care au nativ aplecarea pentru zona tehnico-artistică, și care abia după terminarea facultății descoperă adevărata lor menire și ajung să facă scenografie, design vestimentar, benzi desenate, fotografie și alte ocupații înrudite cu arta, dar pentru care nu aveau neapărat nevoie de pregătire în arhitectură, ci de formare specifică pentru a deveni buni profesioniști.

A patra categorie, care devine din ce în ce mai importantă, este a celor care fac parte din cele trei categorii mai sus menționate, care își propun de la început ca după ce termină facultatea să plece în afara țării și cu toate investiția și cunoștințele dobândite, să facă eforturi și să ofere valoare unor societăți care n-au făcut nimic pentru ei până în acel moment.

Din păcate, a cincea categorie și ultima, care scade ca procent pe măsura trecerii anilor, este a celor dornici și convinși să devină adevărați arhitecți cu toate calitățile necesare practicării aceste profesii de înaltă ținută.

În concluzie, alegerea acestei nobile profesii trebuie făcută cu responsabilitate, pentru că ea nu privește doar admiterea la arhitectură și presupune o viziune și o misiune pe termen lung, odată cu practicarea profesiei. Acestea presupun respect față de codul deontologic, respect față istoria locului și contextul urban în care se plasează un edificiu, preocuparea arhitectului fiind de a respecta trecutul, de a mulțumi prezentul și de a bucura în viitor privirile trecătorilor pentru cel puțin 500 de ani.

Legatura intre arte

In mod conventional, cele 7 arte sunt: pictura, sculptura, arhitectura, muzica, dansul, literatura, cinematografia. In opinia mea, orice artist, din orice domeniu, ar trebui trebui sa aiba habar de toate celelalte manifestari artistice. Daca esti un artist cu adevarat, nu este posibil sa nu ai legatura cu celelalte arte. In momentul in care alegi sa te manifesti profesional, trebuie sa fii constient ca esti legat de ele.

Noi, artistii, decidem prin definitie si prin faptul ca nu suntem recunoscuti atunci cand profesam, alegem sa ne manifestam intr-un mod, poate contestat in timpul manifestarii, dar poate aprobat la final sau post-mortem, dorinta de a raspandi in aceasta lume, frumusete! Ca o manifesti prin text, prin desen, prin muzica, prin fotografie, important este ca incerci sa transmiti frumusetea, in fiecare zi, indiferent cui.

Cand cineva declara ca nu-i place muzica, dar se pretinde a fi un arhitect, de exemplu, sau altcineva care nu se manifesta in niciun fel artistic, dar a terminat facultatea de arhitectura, nu se poate vorbi de un artist complet, asa cum ar trebui sa fie oricine care simte si respira arta.

ANTURAJELE – un subiect complex, subestimat, evitat si vital

Pe parcursul timpului am observat o manifestare de respingere, aproape fara retineri, a elevilor proaspat angajati in procesul de educatie grafica fata de acest subiect. De multe ori raman cu aceasta repulsie fata de exercitiul grafic al anturajului pana dupa finalul pregatirii.

Motive… o gramada! Poate cel mai des intalnit este cel care suna cam asa: „Eu nu ma pricep sa fac oameni sau masini”… nu ca la alte genuri de anturaje ar face vreun efort sa exceleze (vegetatie, ape statatoare sau curgatoare, munti, dealuri, vai, litoral, anotimpuri, etc)

Venim aici sa incercam sa lamurim cat de cat aceasta problema. In primul rand al faptului ca aici nu se manifesta o nestiinta sau o lipsa de talent grafic, ci practic o lene de a face un efort suplimentar peste cunostintele obligatorii de a finaliza desenul prin niste elemente extrem de importante in pledoaria grafica finala. Elevul, dealtfel, nu a stiut absolut nimic la inceputul pregatirii, insa prin explorare, efort si perseverenta, si-a autodepasit limitele si a ajuns la niste performante notabile, ce il fac sa ignore, din motivele amintite, acest subiect important.

Un anturaj potrivit nu este o simpla anexa la desen. El da scara desenului. Il umple de viata si aduce o senzatie de satisfactie in sufletul celui care corecteaza. Uneori, in ciuda lipsei respectarii proportiilor corecte si a regulilor de perspectiva, poate crea un cadru favorabil privitorului care poate sa fie satisfacut de intregul ansamblu, de asa maniera ca poate ignora anumite erori de reprezentare grafica, fiindu-i in final placut privirii intregul context. Daca doriti, un desen fara anturajele specifice este ca o simfonie compusa pentru un grup de solisti virtuosi carora li se rapeste contributia restului orchestrei. Aceasta este o pledoarie pentru preocuparea continua a arhitectului fata de contextul in care isi „planteaza” imobilul proiectat, de respect fata de faptul ca gestul sau artistic, inconjurat de anturaj, trebuie sa dainuie in fata oricarui privitor vreo 300 de ani macar, asa cum dealtfel dainuie si un stejar plantat cu grija si respect si devine monument al naturii.

Metodologie admitere Arhitectura

Titlu interesant dealtfel, nu-i asa? In traducere libera, reprezinta lista de criterii luate in seama de Comisia de Admitere la Arhitectura, la inceputul si finalizarea corecturii finale, dupa momentul admiterii, care suna cam asa:

1. Vedere in spatiu
2. Creativitate
3. Imaginatie
4. Cultura generala de specialitate
5. Capacitatea de reprezentare grafica in plan si in spatiu

Aceasta este lista oficiala a Institutului de Arhitectura UAUIM Bucuresti, in ceea ce priveste contextul in care se jurizeaza prestatia candidatilor la facultate, in examenul de admitere. Se afla postata pe site-ul oficial al facultatii de arhitectura, prin urmare nu este nici un secret. E o problema insa aici, deoarece aceasta reprezinta doar niste preocupari ale comisiei pe parcursul jurizarii, insa nu reprezinta un barem serios prin care, in final, in privinta unei eventuale contestatii, candidatul sa poata sa fie lamurit, prin notare, cum s-a efectuat corectura si care sunt elementele cheie care au determinat comisia sa judece corect si nepartinitor procesul admiterii!

Avem aici un extras din metodologia amintita mai devreme, in care este descrisa structura portofoliului necesar pentru inscrierea in admitere anul curent – iulie 2020. Dupa cum se va observa, ca de obicei, subiectele propuse ating calitatile cerute de comisie (respectiv punctele ,4 si 5), insa punctele 2 si 3 nu sunt atinse deloc. De fapt, la aceste doua puncte este si cel mai dificil sa se faca aprecierea candidatului si mai ales imposibil de notat in acesta situatie, a absentei unui barem oficial.

„Secțiunea 1 – cultură generală (3 pagini):  desene reprezentând vederi perspective sau axonometrice ale unor clădiri celebre, reprezentative, de patrimoniu etc.”

„Secțiunea 2 – vedere în spațiu (3 pagini):  desene care să exprime înțelegerea și capacitatea de reprezentare a volumelor geometrice /compozițiilor de volume geometrice în plan/ vedere /secțiune/axonometrie,reprezentând obiecte, compoziții abstracte sau clădiri, exerciții de geometrie descriptivă etc.”

„Secțiunea 3 – cunoștințe de specialitate (3 pagini):  desene reprezentând imagini de ansamblu sau de detaliu ale unor obiecte / ansambluri arhitecturale reprezentate prin planuri/ secțiuni/ fațade-elevații/ desfășurate etc., precum și perspective libere/axonometrii;  desene reprezentând corpuri / compoziții arhitecturale, structuri abstracte sau concrete, cu redarea materialelor, texturilor, culorilor etc.;  desene reprezentând clădiri sau ansambluri cu redarea materialelor, umbrelor, a elementelor de anturaj;  desene reprezentând interioare arhitecturale cu sugerarea atmosferei, efectelor de lumină, a materialelor etc.”

„Secțiunea 4 – subiecte la alegerea candidatului (3 pagini):  orice alte reprezentări grafice cu subiecte și tematică liberă, folosind tehnici la alegere, considerate relevante pentru preocupările candidatului și programul de studiu ales.”

„Total = 12 pagini (format pdf, cu pagini proporţionale cu dimensiunile formatului A3, dimensiune maximă 30 MB)”

Prin urmare acest context social deosebit, care ne afecteaza pe toti, aduce ca noutate in desfasurarea admiterii, acest portofoliu compus din cele 4 Sectiuni de mai sus, care ne sporeste confuzia in ceea ce priveste atat testarea corecta a tuturor calitatilor enumerate la inceput, cat si siguranta ca fisierele electronice de portofoliu transmise comisiei apartin cu adevarat posesorului respectiv. De fapt, principala intrebare legata de o jurizare a unor planse, prin intermediul internetului, este cat de corecta este departajarea finala, oricum, din principiu, subiectiva.

Modul de a privi contextul incojurator

Aici e vorba despre o simpla observatie legata de modul de manifestare la nivel vizual relationat la un context proaspat intalnit. Si anume, desenul de mai sus reprezinta doua moduri de interactiune cu un spatiu, privit de doua persoane cu diferite profesii si preocupari.

In cea din stanga am dorit sa punem accentul pe felul in care remarca un spatiu un turist. O turista, de exemplu, ar remarca rochia din vitrina aflata in planul secund, vegetatia si treptele de la intrare pe care urmeaza sa urce. Un turist ar observa halbele de bere din primul plan, vegetatia, firma agatata de corpul de iluminat din stanga si evident treptele. Perechea de turisti va avea atentia atrasa de cei doi prieteni aflati in plan secund, care cu un gesc amical, ii invita la o bere impreuna.

Ce trebuie sa inteleaga cel ce se pregateste sa devina un profesionist este cu totul alta zona de observatie. Si anume… conteaza mai putin rochia, cat vitrina in sine, si aranjamentul vitrinei, parapetii din piatra aparenta din prim plan si designul fierului forjat care completeaza imaginea peste tot, de la designul corpurilor de iluminat si al firmei suspendate, pana la stilul ferestrelor, usilor, ancadramentelor, treptelor, volumetriei si tipului de structura al imobilului, tipului de invelitoare si al scurgerilor pluviale, al tipului si calitatii vegetatiei ambientale, al controlului vizual al spatiului exterior combinat cu materialele puse in opera si al echlibrului nuantelor si tipurilor de culori folosite de arhitect in compozitia vizuala din fata ochilor. Si, daca e nevoie, memoria personala, ar putea sa fie sprijinita si completata de imagini foto. Abia apoi vine si timpul halbelor de bere si al rochiei din vitrina!!!

Geometrie Descriptiva?

Sa incepem prin a „incerca” sa definim aceasta materie! Este ceva foarte tare legat de geometria clasica, dar care se mananca pe cu totul alta felie de paine! Adica, este greu de explicat ce se intampla, cu alte cuvinte greu de inteles, greu de rezolvat si nu testeaza nici o calitate reala pe care ar trebui sa o aiba un candidat la arhitectura! Dar trebuie! Se da in examenul de admitere! Si atunci ne ocupam si de ea!

Prin urmare… trebuie inteles faptul ca aceasata materie este total diferita de geometria clasica predata oricum prost in scoala… indiferent daca discutam de geometria plana sau cea spatiala. De remarcat insa ca geometria descriptiva are la baza notiuni de geometrie plana si spatiala clasica. Insa pentru aprofundarea ei este nevoie si de ceea ce noi numim… vedere in spatiu!

Ca urmare a experientelor noastre pe parcursul pregatirii, am tras o concluzie raportata la acest subiect! Geometria descriptiva nu poate fi inteleasa in primul rand… si aprofundata in al doilea rand de catre candidat, atat timp cat candidatul la facultate nu poseda la pornirea in ceea ce numim pregatire, notiunile de baza legate de geometria clasica. Prin urmare, inainte de a incerca sa studieze geometria descriptiva, el trebuie sa invete serios geometria clasica! Este absurd sa incerci sa discuti cu cineva de dreapta de cea mai mare panta a unui plan cu o persoana care habar n-are care sunt elementele geometrice care definesc un plan!

Deci sfatul nostru este ca la inceputul drumului, anevoios oricum, de pregatire pentru admitere… candidatul sa-si asigure macar cunostintele de baza in ceea ce priveste geometria clasica.

Ca sa se stie…

Am inceput pregatirea pentru admiterea la facultatea la arhitectura in clasa a 11a de liceu. Am fost pregatit pana la momentul succesului final de Dnul arh. Constantin Ciurea, care a avut rabdare cu mine si cu personalitatea mea in devenire, facand fata cu succes „morilor de vant” din mine. Ca simpla istorisire, zic eu ca merita lamurit faptul ca anul de gratie 1987, cand urma sa concurez la examenul de admitere, ca si in toti ceilalti ani de pana atunci, era o tinta de neatins intrarea din prima incercare, datorita atat numarului mic de locuri puse la dispozitie, cat si numarului mare de concurenti, inscrisi in primul rand ca proaspeti absolventi de liceu si in al doilea rand ca mai vechi absolventi, proaspat picati, cu un an inainte, sau „veterani” picati cine mai stie de cand.

Zis si facut, ma inscriu la concurs, si nadusit de toate emotiile, stresul, proximitatea unei vieti noi si necunoscute, ma duc la facultate, fac tot ce eram eu in stare sa fac mai bine si… evident ca sunt in primii 10-20 respinsi.

Urmeaza un an care ma trece prin toate frustrarile, dezamagirile, printr-o sumedenie de meserii potrivite sectiei de prelucrator prin aschiere cu care am terminat liceul, ma pregatesc in continuare pentru concursul de admitere din 1988 ca artist incepator, fiind in acelasi timp la munca de zi cu zi, cand strungar, cand frezor, cand bagat in forja, finalizand de bine de rau piese metalice necesare in industria comunista.

Urmeaza anul 1988 cand, de teama unui nou esec si din motive financiare, aleg sa dau admiterea la seral. Din fericire am intrat! O parte din proprii colegi de pregatire pica din nou si se reapuca de studiu. Eu continui sa muncesc ca desenator tehnic intr-un birou de proiectare al Trustului Electromontaj Bucuresti si imi incep primii pasi spre profesia de arhitect, evident lucrand noptile. Calvarul ia sfarsit in decembrie 1989, ca urmare a Revolutiei impotriva regimului comunist. In primavara anului 1990 sectia de seral se desfinteaza, noi seralistii trecand automat la cursurile de zi, cu cateva examene diferenta de promovat.

Odata ce totul intra pe fagasul normalitatii, am parte de o sansa deosebita din partea mentorului meu profesional, sa-l sprijin din acest moment atat in pregatirea altor generatii de candidati la arhitectura, cat si in eforturile sale de a cladi cu profesionalism proaspat infintata sa firma de proiectare in domeniul arhitecturii.

Cam asa se desfasoara anii mei de facultate si putin timp dupa terminarea ei, urmand un proces de separare treptata de trecut si incercarea de a cladi, cu propriile puteri si urmarindu-mi obiectivele, un viitor mai apropiat pe cat posibil de viziunile mele profesionale.

Devin independent din 1998, prin acesta intelegand lansarea propriei mele firme de arhitectura si nu numai, creand contextul necesar pentru a face eu insumi, independent, aceste cursuri de pregatire a candidatilor la arhitectura. Ca urmare a experientei acumulate, reusesc sa public on-line, in noiembrie 2018, cartea GHIDUL CANDIDATULUI LA ARHITECTURA la care am mai facut referire pe parcurs.

https://bit.ly/ghidul_candidatului_la_arhitectura

 

Ce instrumente ne trebuie?

Pentru desen

– Planseta pentru desen, format 50x70cm, sau in lipsa ei orice suprafata plana fara denivelari sau zgarieturi profunde, care sa devina suport pentru hartia de desen

– Teu din plexiglas de 75cm lungime

– Echere cu unghiuri de 45 grade si respectiv 30/60 grade cu laturi de aproximativ 25-30 cm

– Compas de calitate de preferat cu surub dublu orizontal pentru controlul si siguranta deschderii

– Pix mecanic 0.5 mm, cu mine de tarie B sau 2B

– Creion normal din lemn cu miez grafit (pentru care e nevoie de o ascutitoare de calitate) sau creion mecanic cu mine separate… oricare din alternative necesita o paleta de tarii de mine de la H… pana la 5-6B

– Guma normala si guma plastica

– Set de florare

– Stilou cu cerneluri albastra, neagra, verde inchis sau alte culori reci

– Scotch, foarfeca, cutter

– Set de creioane colorate, minimum 24 de nuante

– Hartie pentru desen format 50x70cm, formate de xerox A4 si A3

 

Pentru comunicarea si desenul on-line

– Comunicare prin intermediul Facebook, inclusiv messenger

– Comunicare prin e-mail

– Desktop sau laptop conectat la internet, cu camera video si microfon (pentru conexiunea audio/video se poate folosi foarte bine un smartphone)

– Fara smartphone, e necesar un aparat de fotografiat digital

 

…. si evident: optimism, perseverenta, rabdare si multa, multa munca!!!

Studiul individual

Aici as vrea sa transmit un mesaj important candidatilor la arhitectura.

Studiul gestionat de un dascal este extrem de important. Este pivotul in jurul caruia, daca vreti, graviteaza toata activitatea ulterioara, izvorul informatiilor de baza si organizarea lor la nivel temporal si grafic. Nu este suficient! A citi un manual nu face altceva decat sa-ti aduca informatiile de baza sau le completeaza pe cele deja existente, devine un schelet pe care se urzeste dezvoltarea fiintei profesionale in devenire. Un manual nu este decat un inceput, fara contributia zilnica de cizelare a profesionistului.

Daca intr-un trecut nu prea indepartat cel care se pregatea pentru admitere nu avea la dispozitie decat bunul simt si simpla observatie (adica o documentare personala la fata locului prin desenul dupa natura sau prin intermediul unor documentatii greu de gasit la vremea respectiva, de provenienta straina tarii)… acum cel care se pregateste are la dispozitie o infinitate de surse de informatie, in principal internetul, care folosite cu discernamant aduc foarte rapid si in volum fantastic de mare de informatii care circula la nivel mondial. Rolul profesorului devine in acest moment unul de indrumare, mai degraba, prin hatisul informatiilor, intre zona de calitate si cea de umplutura a lor.

Deci nu exista scuze in redactarea unei teme, din lipsa conditiilor necesare sau a lipsei de documentatie… totul depinde de fiecare elev in parte, de straduinta si de discernamantul de care trebuie sa dea dovada in manifestarea grafica si evolutia fiecarei teme finalizate.

Si in final inca un sfat… dusmanul de moarte al unui grafician este automultumirea – autosatisfactia. Unul din cele mai dificile momente este cel in care desenatorul se ridica de la planseta, pune creionul jos si se declara satisfacut. Din acel moment nu se mai poate face nimic!