ANTURAJELE – un subiect complex, subestimat, evitat si vital

Pe parcursul timpului am observat o manifestare de respingere, aproape fara retineri, a elevilor proaspat angajati in procesul de educatie grafica fata de acest subiect. De multe ori raman cu aceasta repulsie fata de exercitiul grafic al anturajului pana dupa finalul pregatirii.

Motive… o gramada! Poate cel mai des intalnit este cel care suna cam asa: „Eu nu ma pricep sa fac oameni sau masini”… nu ca la alte genuri de anturaje ar face vreun efort sa exceleze (vegetatie, ape statatoare sau curgatoare, munti, dealuri, vai, litoral, anotimpuri, etc)

Venim aici sa incercam sa lamurim cat de cat aceasta problema. In primul rand al faptului ca aici nu se manifesta o nestiinta sau o lipsa de talent grafic, ci practic o lene de a face un efort suplimentar peste cunostintele obligatorii de a finaliza desenul prin niste elemente extrem de importante in pledoaria grafica finala. Elevul, dealtfel, nu a stiut absolut nimic la inceputul pregatirii, insa prin explorare, efort si perseverenta, si-a autodepasit limitele si a ajuns la niste performante notabile, ce il fac sa ignore, din motivele amintite, acest subiect important.

Un anturaj potrivit nu este o simpla anexa la desen. El da scara desenului. Il umple de viata si aduce o senzatie de satisfactie in sufletul celui care corecteaza. Uneori, in ciuda lipsei respectarii proportiilor corecte si a regulilor de perspectiva, poate crea un cadru favorabil privitorului care poate sa fie satisfacut de intregul ansamblu, de asa maniera ca poate ignora anumite erori de reprezentare grafica, fiindu-i in final placut privirii intregul context. Daca doriti, un desen fara anturajele specifice este ca o simfonie compusa pentru un grup de solisti virtuosi carora li se rapeste contributia restului orchestrei. Aceasta este o pledoarie pentru preocuparea continua a arhitectului fata de contextul in care isi „planteaza” imobilul proiectat, de respect fata de faptul ca gestul sau artistic, inconjurat de anturaj, trebuie sa dainuie in fata oricarui privitor vreo 300 de ani macar, asa cum dealtfel dainuie si un stejar plantat cu grija si respect si devine monument al naturii.